Prima pagina | ![]() |
Structura |
Formatarea |
Liste |
Referinte |
Imagini |
Tabele |
Formulare |
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() | |||
HTML sau HyperText Markup Language este, asa cum o sugereaza si definitia, un limbaj de marcare pentru hypertext. Poate esti putin ingrijorat cand vezi ca HTML este un limbaj de marcare si esti ingrozit de gandul ca trebuie sa inveti asa ceva. Este cazul sa nu-ti faci probleme intrucat HTML este un limbaj de marcare si nu un limbaj de programare precum C, C++, VisualBasic, etc. Īnainte de a vedea ce este cu acest limbaj de marcare, sa vedem la ce se refera termenul de hypertext. Intrucat acest tutorial este menit sa te faca sa intelegi cat mai bine cum stau lucrurile, am sa incerc sa dau o explicatie cat mai populara pentru acest termen. Ei bine, Hipertext se refera la modalitatea in care se fac legaturile intre diferite documente HTML. In fapt, hipertext trebuie inteles ca un text mai profund decat decat un text normal. De exemplu, o pagina de hypertext nu este doar o simpla pagina de text, asa cum ai fi tentat sa crezi la prima vedere. Ea este o pagina care, pe langa textul propriuzis, mai contine si niste legaturi (hiperlegaturi) catre alte texte care abordeaza acelasi subiect ca si cel tratat in pagina de unde se fac legaturile (hiperlegaturile sunt acele texte subliniate sau nu, de cele mai mute ori scrise cu albastru si, atunci cand ne pozitionam cu mouse-ul asupra lor, cursorul devine activ). Dupa ce am facut putina lumina asupra termenului hypertext, sa vedem cum functioneaza acest limbaj de marcare. Pentru aceasta sa presupunem ca ai scris un document cu un editor de texte precum Word, Wordpad sau orice alt editor mai performant. Ca orice document, el va contine mai multe elemente cum ar fi: un titlu, un paragraf sau poate chiar un tabel. Pozitionarea in pagina a textului o faci cu ajutorul tastaturii. Pana aici lucrurile sunt cat se poate de clare. Un browser de internet (Internet Explorer, Netscape navigator, etc) nu poate citi decīt fisiere HTML, adica acele fisiere cu extensia .htm sau .html. Un asemenea browser nu poate afisa corect elementele unui text, adica nu poate afisa un titlu sau un paragraf, decat daca i se sugereaza acest lucru cu ajutorul unor comenzi. Īn concluzie, un fisier HTML va contine pe langa textul care dorim sa fie afisat in fereastra browser-ului si niste elemente (tag-uri) care marcheaua textul respectiv, sugerand in acest fel browser-ului care este titlul documentului, care este paragraful sau care este tabelul. Acest limbaj de marcare permite realizarea de:
Limbajul HTML a ajuns astazi la versiunea 4.0, dar nu toate navigatoarele implementeaza ultima versiune sau o implementeaza partial. De asemenea, imaginea unui document difera (desi nu semnificativ) de la un browser la altul. Realizatorul unei publicatii Web trebuie sa tina seama de toate diferentele dintre navigatoare si sa creeze un document care poate fi citit indiferent de platforma. Publicatia trebuie sa aiba si o versiune "in mod text" pentru acei utilizatori care folosesc browsere "negrafice" (cum ar fi lynx , folosit in sisteme Unix).
Un document Html poate fi scris intr-un editor ASCII si vizualizat cu un browser Web sau,
pentru puturosi, intr-un editor specializat de pagini Web. Pentru incepatori este recomandat
sa foloseasca un editor ASCII (Notepad, de exemplu) pentru a se deprinde cu utilizarea
marcajelor. In plus, editoarele specializate creaza pagini nu tocmai "curate", ele introducand
in sursa diverse coduri specifice.
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |